Descrierea situatiei Parohiei Dancu Mare, Com. Martinesti, jud. Hunedoara

Acum multi ani am avut fericirea sa il cunosc pe Parintele Nicolae Stanciu, in cursul unui pelerinaj la Sfantul Munte Athos, pelerinaj pe care l-am repetat impreuna peste trei ani. Mai presus de toate m-a surprins placut senzatia de "altceva", un preot tinar iesit oarecum din tiparele preotiei socializate si socializante ce bintuie contemporaneitatea in care ne ducem zilele, un "traditionalist" al ortodoxiei si o "piatra tare" a credintei. Desi, pe atunci foarte tinar, putea fi, prin intelepciune, stabilitate a credintei, har si cuvint - demn de o varsta mai coapta. Anii au trecut si am avut ocazia sa il cunosc din ce in ce mai bine, sa ii cunosc familia (2 copii, al treilea pe drum), preoteasa (sprijin real al lucrarii pe care o face Parintele in fiece zi si un real talent muzical, absolventa, la rindul ei de Teologie) si parohia. Despre aceasta din urma voi face vorbire in cele ce urmeaza.

Nu stiu cu ce sa incep: cu satul fara semnal pentru telefoanele mobile, fara asfalt si uneori fara curent electric, sat a carei parohie o descriem aici, sau cu biserica ce este inima acestei parohii si care este intr-o stare fizica complet opusa marii credinte ce il anima pe slujitorul Domnului dinauntrul ei.

Ma voi opri la tristetea ce m-a strabatut vazind acest colt de tara amarit, vazind stadiul de degradare a cladirii bisericii, vazind lipsa de interes a autoritatilor locale (episcopie, primarie, consiliu judetean,etc), lipsa de implicare a enoriasilor, vazind Casa Domnului lasata in paragina... Dar despre asta, in articolul urmator. Mai jos, o mica descriere a Parohiei...


Parohia Ortodoxă Dâncu Mare, din Protopopiatul Orăştie, Episcopia Aradului, se află în satul Dâncu Mare, care este una din cele mai îndepărtate şi izolate localităţi, pe drumul judeţean 66, la 16 km de Orăştie, 8 km de comuna Mărtineşti, 35 km de Deva, 16 km de gara Turdaş, 12 km de gara Călan, având şi Filia Măgura la 6,5 km de comuna Mărtineşti, aflată la cea mai mare altitudine dintre toate satele comunei.
Este o parohie de categoria a II-a cu 259 de credincioşi.
1. Parohia Dâncu Mare, are în prezent 231 de credincioşi, în 97 familii, în care sunt majoritari pensionarii. Deşi este izolată şi aşezată între dealuri, credinţa, obiceiurile şi tradiţiile aici s-au păstrat şi conservat cel mai bine din toate satele. Printre obiceiurile tradiţionale păstrate de-a lungul timpului amintim Căluşarul din Dâncu Mare cu atestare de 118 ani, care totodată scoate in evidenţă costumul popular al zonei.
1. Filia Magura, are doar 28 de credincioşi, în 16 familii. Satul este grupat în gospodării bune dar cunoaşte cea mai mare depopulare dintre toate satele comunei, aceasta din cauza condiţiilor reliefului şi a distanţei.
Numele satului provine de la substantivul comun şi feminin "măgură" devenit aici substantiv propriu, toponim.
În dreapta drumului ce duce la Măgura, la 2 km sud-vest de sat, de pe o terasă au fost culese de la suprafaţa solului materiale arheologice dacice şi romane. Ceramica dacică, de uz comun, este din pastă de culoare cărămiziu-maronie, brună, folosind ca degresant pietricele şi nisip. Ornamente: brâu alveolat, butoni simpli sau alveolaţi, impresiuni triunghiulare şi forme greu reconstituibile. Ceramica romană este din pastă fină brun-cenuşie sau roşiatic-maronie. Materiale de construcţie: cărămizi, ţigle, bucăţi de mortar, pietre de râu ce atestă existenţa unei construcţii rurale romane. În prezent satul Măgura are cel mai mare număr de case nelocuite (părăsite), din comună.